Se anunta o seara nu tocmai placuta, dupa zece ore de stat la birou in fata pc-ului, plec spre casa.
Parcurg acelasi drum ca in fiecare zi; totul pare neschimbat, de trei zile ninge incontinuu, frigul devine insuportabil. Urc in tramvai si imi ocup locul pe scaun. In acest moment tot ce-mi doresc este o cana de ceai.
Imi amintesc de ceaiul facut de bunica, atunci cand eram mica si dupa ore intregi de joaca afara in zapada cu sora mea, bunica ne chema in casa si acultam cu sufletul la gura povestile spuse la varta sobei.
Oare ceaiul va mai avea vreodata acel gust?
Si brusc toate amintirile se spulbera. Tramvaiul opreste in statie, iar eu trebuie sa cobor. Am un sentiment ciudat, vremea ma deprima si trecerea de la cald la frig imi da o senzatie stranie de frica.
Poate ar trebui sa-mi scurtez drumul si sa merg printre blocuri. Am mers 30 de metrii si deja incep sa simt cum frigul imi patrunde prin haine, prin carne, pana in maduva oaselor. Fulgii de zapada devin stropi de ploaie inghetati ce se izbesc brutal de fata mea, imi intra in ochi, in urechi, in nas, in gura, imi patrund toti porii, devenind insuportabil.
Hotarasc sa-mi sterg fata cu palmele inghetate pe care deabia le mai simt.
Se aude un sunet placut, produs de un "clopotel de vant", o clipa de neatentie, o lumina puternica ma orbeste si ma izbeste brutal.
Acum nu mai simt absolut nimic, nu mai aud nimic.
-Unde sunt?
-Stai linistita, esti bine.
O voce calda incearca sa ma linisteasca. Poate ar fi mai bine sa o ascult.
Dar ma trezeste un zgomot asurditor si urechile imi piuie.
-Cine face atata galagie?
-De ce nu ma lasati sa dorm?
Deschid ochii si o vad pe mama, cu lacrimi in ochi. Eram in spital, in coma de trei zile.
________________________________________
Parcurg acelasi drum ca in fiecare zi; totul pare neschimbat, de trei zile ninge incontinuu, frigul devine insuportabil. Urc in tramvai si imi ocup locul pe scaun. In acest moment tot ce-mi doresc este o cana de ceai.
Imi amintesc de ceaiul facut de bunica, atunci cand eram mica si dupa ore intregi de joaca afara in zapada cu sora mea, bunica ne chema in casa si acultam cu sufletul la gura povestile spuse la varta sobei.
Oare ceaiul va mai avea vreodata acel gust?
Si brusc toate amintirile se spulbera. Tramvaiul opreste in statie, iar eu trebuie sa cobor. Am un sentiment ciudat, vremea ma deprima si trecerea de la cald la frig imi da o senzatie stranie de frica.
Poate ar trebui sa-mi scurtez drumul si sa merg printre blocuri. Am mers 30 de metrii si deja incep sa simt cum frigul imi patrunde prin haine, prin carne, pana in maduva oaselor. Fulgii de zapada devin stropi de ploaie inghetati ce se izbesc brutal de fata mea, imi intra in ochi, in urechi, in nas, in gura, imi patrund toti porii, devenind insuportabil.
Hotarasc sa-mi sterg fata cu palmele inghetate pe care deabia le mai simt.
Se aude un sunet placut, produs de un "clopotel de vant", o clipa de neatentie, o lumina puternica ma orbeste si ma izbeste brutal.
Acum nu mai simt absolut nimic, nu mai aud nimic.
-Unde sunt?
-Stai linistita, esti bine.
O voce calda incearca sa ma linisteasca. Poate ar fi mai bine sa o ascult.
Dar ma trezeste un zgomot asurditor si urechile imi piuie.
-Cine face atata galagie?
-De ce nu ma lasati sa dorm?
Deschid ochii si o vad pe mama, cu lacrimi in ochi. Eram in spital, in coma de trei zile.
________________________________________