Era timpul.Simteam asta, incercasem sa caut lucruri pe care chiar eu le luasem din acel loc, sperand ca le voi gasi poate la fel cum credeam ca le lasasem.
M-am inselat. M-am intors intr-un loc in care am distrus totul, nu am lasat nici urma de fericire si spre uimirea mea, am gasit flori ce nu erau sadite de mine, clipe de fericire la care nu participasem.
Totul imi era strain, dar gata sa-mi fie inmanate toate bogatiile si sentimentele.
Ar fi fost oare mai bine sa pastrez doar amintirile si sa nu ma mai intorc niciodata. Am luat totul ca fiind al meu stiind ca intr-o zi voi pleca din nou si voi distruge totul in urma mea cum am facut-o si atunci, dar niciodata nu m-am gandit ca o voi face atat de curand....atat de brusc.
Nu am privit nici macar o clipa in urma.
A fost o ploaie de vara care purifica sufletele si aduce in urma ei curcubeul, o dezlegare de tot ceea ce ma inlantuise pana atunci.
Cand credeam ca nu mai am nimic am primit totul.
Din nou acelasi oras magic, din nou cafeneaua, dar o alta poveste, un nou personaj. Sa fi fost oare dragoste la prima vedere? Sau poate doar o atractie, care a nascut o dragoste, mereu crescanda si atat de minunata.
Cineva spunea ca: "dragostea e ca mingea de fotbal, cand o ai ii dai cu piciorul iar cand nu o mai ai alergi dupa ea".
Parerea mea este ca ar trebui sa fie mai degraba ca mingea de rugby. Cand o prinzi nu-i mai dai drumul si o strangi tare la piept pana la final, trecand impreuna peste toate obstacolele si peste toti cei care iti stau in cale, tinandu-i aproape doar pe cei ce sunt in aceeasi echipa cu tine.
Noi doi facem parte acum din aceeasi achipa si ne vom strange in brate pana la sfarsit.
scriu.....pentru ca imi iubesc prietenii
Fiecare cu pasaricile lui, eu cu stolurile mele.
