Niciodata nu am stiut cum sa incep ceva si tind sa cred ca lucrurile cu adevrat frumoase nu au un inceput clar si nu au nici sfarsit.
Am vrut sa-ti scriu despre atat de multe lucruri, ca toate gandurile mi s-au intrepatruns si nu stiu cum ti-as putea vorbi despre prietenie, iubire, sentimente, amintiri fara sa ma incurc in cuvinte si sa par penibila.
Poate ca de fapt am vrut doar sa-ti vorbesc despre un sfarsit de primavara, o vara innebunitor de caniculara si atat de dulce si un inceput de toamna.
Am scris fraze, le-am sters si le-am rescris; nu m-am simtit niciodata atat de nehotarata, debusolata ca acum si mi-ar placea sa cred ca daca ai fi fost langa mine acum m-ai fi trezit la realitate sau ne-am fi pierdut amandoi printre cuvinte, fraze nesfarsite, pana la epiuzare si nimic nu ar mai conta, cuvintele ar fi prisos, am avea in fata doar un drum lung de parcurs spre nicaieri, spre oriunde sau poate spre munti, dealuri de zapada, avalanse de luminite, acolo unde visele sunt posibile si realitatea e mai usor de suportat.
Nu exista trecut, nici viitor iar prezentul e atat de mirific...doua farfurii cu mancare calda, o sticla si doua pahare de vin.
Usor ametiti si invaluiti de farmecul mirosului proaspat de brad, lumina difuza si zgomotoul lemnelor ce ard in soba, ne indeamna sa rostim cuvinte, ca si cum noi am fii primii care au descoperit arta de "a vorbi", nu am auzit niciodata atatea cuvinte frumoase rostite intr-o fraza.
Si devenim din nou prieteni si toate greselile facute sunt uitate si amintirile devin prezent. Niciodata somnul nu a fost mai dulce, mai odihnitor ca in bratele tale protectoare si "noapte buna" nu va avea acelasi sonor ca atunci cand il spui tu.
Mereu voi crede ca exista un loc unde visele devin reale si poate in aceata iarna..........voi crede din nou in "Mos Craciun"!
scriu.....pentru ca imi iubesc prietenii
Fiecare cu pasaricile lui, eu cu stolurile mele.
